Stereotipuri feminine în discursul comercial (I)

Ne place să ne lăudăm că trăim în secolul al XXI-lea, o epocă a modernităţii, a democraţiei, a corectitudinii politice şi a egalităţii. Fals, mes chers démagogues! Să lăsăm pentru moment la o parte componenta socio-politică a discriminărilor de gen sau de etnie, a xenofobiei, a rasismului şi a antisemitismului, atât de răspândite încă în societatea noastră „democratică” (aceste probleme vor face subiectul unor articole viitoare). Acum, să ne îndreptăm, analitic şi obiectiv, privirea spre reclamele difuzate, în mod obsesiv-compulsiv, de scumpele noastre posturi de televiziune (inclusiv cel public!). Vom observa că acestea abundă în stereotipuri feminine, extrem de jignitoare pentru orice persoană – femeie sau bărbat – cu un I.Q. de peste 50. Iată mai jos câteva dintre ele:

1.    Femeia-gospodină. Pentru mine, acesta cel mai ofensator stereotip regăsit în spoturile publicitare. Adică, pentru ce s-a produs toată povestea cu lupta pentru câştigarea drepturilor femeilor? Pentru a sta la cratiţă în faţa camerelor de filmat, şi nu în casă, şi a numi asta o carieră?! Vedem atâtea reclame în care femeia găteşte, spală, face curăţenie, ba chiar o anumită marcă de detergent (nu-mi aduc aminte care, deoarece mi s-a creat o barieră mintală care blochează detaliile care ţin de prostie, în toate formele ei) ne spune că 2 din 3 femei s-au declarat mulţumite de respectivul produs. Să înţeleg că femeile sunt singurele care spală! Iar producătorii acestei reclame, nişte maeştri ai publicităţii, creierele luminate ale promovării comerciale jignesc femeile pe faţă, iar bărbaţii în mod subtil, deoarece incomensurabila lor cunoaştere a fenomenlui comercial le permite să lucreze cu asumpţii implicite, cum ar fi aceea că bărbaţii care locuiesc singuri sunt pur şi simplu…împuţiţi şi nu îşi spală hainele! De fapt, acei bărbaţi sunt probabil mult prea inteligenţi şi aleg o altă marcă de detergent, una care îşi respectă clienţii. Se pare că Darwin a trecut cu privirea peste una dintre etapele evoluţiei, anterioară lui Homo neanderthalensis, şi anume Homo publicitatus. Din păcate, această specie poate fi regăsită încă, concepând reclame precum cea menţionată mai sus.
2.    Pupăza. Vă mai aduceţi aminte de Nietzsche, care zicea că dacă privim prea mult în abis, abisul va privi în noi? V-aţi întrebat unde puteţi găsi materializarea absiului? Priviţi în ochii pupezei – este cu siguranţă acolo! Această femeie are preocupări dintre cele mai interesante: atinge katharsisul atunci când un odorizant de cameră este elegant, se integrează în absolut atunci când gustă, senzual, dintr-o ciocolată şi bea Activia! Căci, se pare, „tranzitul intestinal lent” este o problemă strict feminină si până şi la satisfacerea nevoilor fiziologice bărbaţii ne sunt superiori! În altă ordine de idei, dacă tot suntem nevoiţi să suportăm imperialismul economic german, măcar modul în care se vinde să fie unul mai decent! Mă refer aici la reclama de la Praktiker, cea cu „de când sunteţi împreună, îl/o răsfeţi cu…”. Se pare că noi trebuie să fim răsfăţate cu ikebana sau mai ştiu eu cu ce alte artificii despre care, eu ca femeie, nu am auzit niciodată şi nu mi-au stârnit niciun interes! Păzească Sfântu’ P.R. să fie vreun bărbat sau vreo femeie răsfăţat/ă cu o carte, cu un DVD documentar, cu un bilet la un muzeu sau la o piesă de teatru, sau orice alt element circumscris sferei culturale! Was für eine Reklame!
3.   Non-prezenţa. E simplu. Femeile nu beau bere. Nu conduc maşini. Deloc. Nici măcar până la Praktiker. Sau la Real. Ca să-şi cumpere Activia şi detergent.

 Desigur, lista de stereotipuri feminine prezente în spoturile publicitare nu se încheie aici, însă voi reveni cu partea a doua a acestui articol pentru a le enumera pe celelalte.

                                                                       (Va urma)

Sursa foto.